Fane Brutalu’, episod 1
Prin termopanul cu un strat decent de zoaie de o culoare nedefinită, urme palide de la beţia de acu două luni şi ceva, începută ca de obicei din întâmplare şi terminată după patru sau cinci zile (că nici dreacu nu îşi mai amintea), o rază de soare, friguroasă şi tremurătoare ca o ţărancă din Evul Mediu când intra în odaia seniorului, reuşi în sfârşit să se fixeze de-a binelea pe ochiul lui Brutalu’. După oarece vreme, timp în care se auziră un potop de înjurături bine alese, începând de la : ,, Morţii tăi, Ainştaine, cu viteza luminii cu tot! şi culminând cu ,, Soarele mă-tii de soare cu cine te-a fătat pe lumea asta, invective asezonate cu băşinile asurzitoare acumulate în timpul nopţii, podoaba de director, mândria combinatului de prelucrat reziduuri organice ,, UREEA”, reuşi să se rostogolească de pe canapea direct într-un somn fără vise pe covor, cu fruntea rezemată gingaş de şosetele lepădate acu câteva luni.
Corul strident al celularelor îi întrerupse vesela petrecere cu stripăriţa Nela Ucrainianca şi cu secretara Denisa şi îl trezi la realitatea neagră a zilei de joi dimineaţă. Era deja opt jumate şi ratase a doua şedinţă bolşevic-informativă a zilei, iar, ca de obicei, tocmai când era aproape să scufunde profilul lui bovin în decolteul Denisei, se trezise excitat şi plin de gânduri de ucidere.
Ţopăind experimentat printre diversele grămăjoare de resturi domestice şi nu numai, Fane Paris, cunoscut mai ales sub numele de Fane Brutalu’ (chiar şi secretarul de partid al regionalei industriale îi trecuse numele aşa pe diploma de absolvire a facultăţii muncitoreşti ,, Mao Ze Dun” ,bucuros de se pişase pe el că de –acum încolo s-a terminat cu reclamaţiile profesorilor bătuţi şi asistentelor universitare abuzate), îşi croi insistent drum până la filtrul de cafea din bucătărie. Salivând la gândul licorii interzise de partid, Brutalu se aşeză în scaunul de Cadillac care îi servea drept fotoliu şi deschise cu deştul mare de la piciorul drept televizorul. Stătu ca de obicei tâmp cinci minute până îşi dădu seama că este canalul meteo şi dădu, ţipând amarnic : ,,Futu-vă muma-n cur de nenorociţi!”, pe Popor Teve. Fericit, urmări 20 de minute cum jucau ţâţele prezentatoarei de ştiri sportive, după care, când intră în emisie preşedintele partidului, puse mâna pe celular şi grohăi în telefon câteva întrebări scurte, punctate de sughiţuri fericite. Câştigase din nou la pronosticuri sportive, secţiunea sporturi ţărăneşti. Căci Fane era mentorul din umbră a mai multor echipe de sporturi populare, readuse din haznaua civilizaţiei de către revoluţia culturală, anume: aruncatul cu toporul la dublu, bătăile libere pădurene, trânta ciobănească (în ambele variante, cu sau fără muşcat de coaie), vânătoarea de vulpi cu bâta, şi să nu uităm în special sportul favorit al nobilimii cripto-comuniste, praştia la ţintă….
Sorbind cu plescăituri grosolane din cafea, după modelul agenţilor secreţi ruşi din serialul ,, Securea Roşie”, bravul produs al 29 de ani de social-democraţie, sporturi populare, petreceri câmpeneşti, beţii medievale şi mult comunism partinic (singurul detaliu al revoluţiei cultural-sociale care nu intrase decât cu multe sforţări şi pumni în cap de la o generaţie de ideologi de frunte ai partidului unic în craniul încăpător al lui Fane) urmări cu atenţie ce mai rămăsese din discursul lui Ion Ciolănescu, preşedintele de o vârstă incertă, prieten bun cu Fidel Castro. Spiciul nu deviase de la temele comune cu care era obişnuit de când era mic copil (stoparea capitalismului, depăşirea normei de biodiesel din bălegar, monitorizarea bordelurilor de stat, abstinenţa sexuală, serviciul militar obligatoriu de iarnă, marşul de Revelion înspre Moscova, raţionalizarea spirtului sanitar pentru lansarea în spaţiu a unui satelit naţional, etc). Cu o mică diferenţă, totuşi: preşedintele anunţase, cu un zâmbet pe care orice cetăţean ciuhap îl cunoştea mai bine decât chipul mamei – fiind acesta lipit pe orice spaţiu liber disponibil, de la faţada primăriei pâna la gardul cimitirului -, că s-a definitivat programul anual de rotaţie a cadrelor de partid, de la oraş la ţară şi invers …